De ce trebuie să promovăm agricultura ecologică?

Conceptul agriculturii ecologice a fost lansat in anul 1920 de antropologul austriac, Rudolf Steiner, care susţinea că tot ce ne înconjoară (animale, plante etc.) trebuie reunit intr-un ecosistem foarte bine pus la punct din punct de vedere al utilizării la maxim a tot ce ne oferă, atât natura, cât şi, animalele pe care le creştem. Cu alte cuvinte, fermierul conlucrează cu natura şi nu împotriva acesteia, iar gospodăria agricolă este privită ca un ecosistem propriu pe care fermierul îl poate utiliza la capacitatea sa maximă pentru a-şi îndeplini scopurile.


Gospodăriile ecologice pun accent pe valorificarea elementelor naturii atât în favoarea fermierului, cât şi în favoarea naturii. Adică, tot ce se utilizează în gospodăriile ecologice este regenerabil şi nu este nociv factorilor naturali ai mediului înconjurător.
Practicile specifice agriculturii ecologice cuprind:
• Rotaţia culturilor ca premisă a folosirii eficiente a resurselor gospodăriei agricole;
• Limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice şi a îngrăşămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari şi a altor substanţe complementare folosite pentru prelucrarea produselor agricole;
• Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic;
• Valorificarea resurselor existente la faţa locului, ca de exemplu, folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale şi a furajelor produse la fermă;
• Alegerea unor specii de plante şi animale rezistente la boli şi dăunători, adaptate condiţiilor locale;
• Creşterea animalelor în libertate si adăposturi deschise şi hrănirea acestora cu furaje ecologice;

 

Folosirea unor practici de creştere a animalelor adaptate fiecărei rase în parte. Producţia agricola ecologica este o parte a unui lanţ mai larg, care cuprinde procesarea alimentelor, sectoarele de distribuţie şi vânzare, şi în final, consumatorul.


Fiecare verigă în acest lanţ este menită să joace un rol important în realizarea beneficiilor legate de producţia unor alimente ecologice, într-o serie variată de domenii, incluzând:
• Protecţia mediului;
• Bunăstarea animalelor;
• Încrederea consumatorilor;
•Societatea si economia.

 

Prin urmare, de câte ori cumpărăm produse agricole ecologice, putem fi siguri că acestea au fost produse conform unor reguli stricte, care respectă mediul înconjurător, dar și au o calitate mai bună.
De fapt, pe noi ne interesează să consumăm produse sănătoase. În țările dezvoltate, specialiştii au efectuat o serie de studii pe produse alimentare provenite din gospodării ecologice, comparativ cu cele provenite din ferm convenţionale, rezultatele fiind grupate pe trei categorii: valoarea nutriţională, calitatea gustului şi siguranţa mâncării.


Valoarea nutriţională a fost evaluată pe baza unor elemente "negative" care nu sunt recomandate în alimentaţie, cum sunt: rezidiuri de pesticide, aditivi alimentări, grăsimi, nitraţi şi a unor elemente ce trebuiesc sa se regăsească în alimentaţie: proteine,vitamine, lipide etc. În urma studiilor, s-a descoperit ca valoarea nutriţională, calitatea gustului şi siguranţa mâncării la produsele ecologice este mai înaltă.


Importanţa mineralelor a fost foarte bine sintetizată într-o singura frază de câtre câştigătorul premiului Nobel, Linus Pauling, care a afirmat: "Orice afecţiune şi orice boală, poate fi detectată în urma descoperirii unei deficiente de minerale".


Cele mai importante minerale, care trebuie sa se regăsească în orice dietă bazată pe consumul de fructe şi legume sunt: fosforul, potasiul, calciul, magneziul, fierul, sulful, borul, cromul, cobaltul, cuprul, iodul, manganul si zincul.
Produsele organice conţin cu 80% mai mult fier decât cele convenţionale iar nivelul de potasiu și proteine este cu 18% mai mare. Din alt punct de vedere, produsele organice conţin cu 93% mai puţini nitraţi şi 40% mai puţini aminoacizi liberi. Există diferenţe semnificate din punct de vedere a conţinutului de vitamina C în produsele organice faţă de cele convenţionale.


În Strategia de Dezvoltare Durabilă a Agriculturii (pentru perioada 2008-2015) agricultura ecologică este inclusă ca una din priorități, dar cu părere de rău a fost scoasă din prioritățile de dezvoltare a agriculturii pentru anii 2011-2015.
Totodată agricultura ecologică a fost exclusă și din direcțiile principale de subvenționare a agriculturii pentru anul 2012. E regretabil acest fapt, mai ales luând în considerație că în 2009 subvențiile pentru agricultura ecologică au constituit mai puțin de 1%, iar exporturile produselor ecologice au constituit 11% din cota produselor agricole exportate. Văzând indiferența organelor de resort în acest domeniu, conflictele de interese între cei ce gestionează agricultura ecologică și cei care beneficiază de subvenții; și fermierii acuma sunt mai indiferenți de promovarea agriculturii ecologice.


Așa dacă cu 3 ani în urmă în R Moldova erau 268 de fermieri care aveau producție ecologică certificată, sau erau în perioada de tranziție la agricultura ecologică, atunci în 2012 – doar doi fermieri au solicitat ca producția lor să fie certificată ecologic.


Republica Moldova fiind o țară agrară și având condiții foarte prielnice pentru producerea produselor ecologice, atât, Guvernul, fermierii, cât și consumatorii ar trebui să facă tot posibilul ca să promovăm agricultura ecologică și să avem produse agricole ecologice pentru a contribui la îmbunătățirea sănătății populației țării.


Trebuie să fim conștienți de faptul că ne va fi foarte greu să concurăm cu companiile din țările Uniunii Europene în producerea și comercializarea produselor agriculturii intensive, deoarece au cu mult mai multă experiență în domeniu; dar produsele ecologice sunt din ce în ce mai solicitate în aceste țări și am avea posibilitate și să le exportăm.


Dorim noi cu adevărat să dezvoltăm agricultura și în special cea ecologică, sau interesele personale sunt mai presuse decât interesele populației, ale statului?


Valentin CIUBOTARU - NGO BIOS

Avem 27 vizitatori și nici un membru online

Eco Expert

Visitatori