Solurile fertile din Moldova - pe cale de dispariţie

Renumitul savant rus Dokuceaev a menţionat că acest teritoriu seamănă foarte bine cu cel al Elveţiei. Cred că şi astăzi putem face această comparaţie, dar cu o rectificare starea solului, a pajiştilor, a pădurilor este dezastruoasa. Dacă cu circa 100 de ani în urmă Dokuceev menţiona că solurile Moldovei erau foarte bogate şi aveau 5,5% de humus, atunci acuma avem în medie circa 3%, iar conform pronosticurilor Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului "Nicolae Dimo" în 2025 procentul de humus va constitui doar 2,7%.


Şi noi am reuşit să "atingem aşa performanţe" într-o perioadă aşa scurtă de timp. Când discutăm cauzele acestei situaţii deplorabile, se încearcă sa se găsească "vinovatul" şi de obicei fiecare dă vina pe instituţiile sau organizaţiile în care nu lucrează, sau daca lucrează în instituţia respectivă – dă vina pe guvernarea precedentă, sau persoanele care deja nu mai lucrează acolo etc. Adevărul este că toate instituţiile, organizaţiile care lucrează în domeniul respectiv, inclusiv administraţia publică centrală şi locală, fermierii, ştiinţa, sistemul de învăţământ, etc. au o doză de vină pentru starea alarmantă a solurilor prin deciziile luate, activităţile implementate, atitudinea luată, sau chiar nepăsarea.


De exemplu, sunt instituţii de stat şi private care au elaborat si implementat programul de privatizare a terenurilor agricole, acuma tot ei elaborează programul de consolidare a terenurilor agricole. Chiar şi consumatorii, adică şi cei care sunt departe de problemele agriculturii sau ale mediului "contribuie" la degradarea a tot ceea ce încă avem valoros.


Deci, problema este in noi, nu preţuim ceea ce avem, ar fi bine sa înţelegem acest lucru până când se vor manifesta pe scara largă procesele de degradare ireversibilă a terenurilor agricole pe tot teritoriul R Moldova. De fapt, acest proces s-a început mai demult, are o intensitate mare, dar noi nici nu-l observam. Nu observam ca în R Moldova tot mai frecvente sunt elementele deşertificării, cum ar fi: reducerea debitului râurilor, salinizarea solurilor, secarea fântânilor; furtunile de praf, eroziunea solurilor.


Nu observăm că în multe locuri productivitatea terenurilor e atât de mică, că cheltuielile fermierilor sunt cu mult mai mari decât beneficiul care-l obţin şi ca rezultat - le abandonează.
Înainte populaţia locala se mândrea că exporta multe produse agricole în ţările vecine, acuma ne mândrim că suntem o ţară agrară, dar majoritatea produselor agricole le importăm. Atrage atenţia nepăsarea şi lipsa de responsabilitate a celor care ar trebui să gestioneze aceste probleme.


Acuma este elaborat proiectul de lege cu privire la modificare şi completarea unor acte legislative care dacă va fi primit în versiunea care se propune, atunci starea solurilor se va agrava şi mai mult.
De exemplu:
-Modificarea Articolul 71 din Codul funciar (nr. 828-XII din 25 decembrie 1991) în următoarea redacţie: Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole se efectuează prin decizia autorităţii în proprietatea publică a căreia se află terenul, în temeiul cererii proprietarului, cu acordul organelor pentru protecţia mediului înconjurător
-Modificarea Articolul 14 a Legii (nr. 1308-XIII din 25.07.1997) privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului în alineatul (2) se completează cu o nouă frază cu următorul cuprins:
„Consiliile locale adoptă decizii privind modificarea destinaţiei terenurilor proprietate publică a autorităţilor publice locale respective"
- Modificarea Articolul 9 a Legii cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale (nr. 523-XIV din 16 iulie 1999) care vor avea următorul conţinut: Reglementarea raporturilor de proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale se realizează în temeiul următoarelor principii:
a) toate bunurile ce se găsesc pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale se declară proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia bunurilor ce se află în proprietatea statului şi în proprie tatea persoanelor fizice şi juridice de drept privat;
b) patrimoniul unităţilor administrativ-teritoriale se delimitează şi se separă clar de patrimoniul statului, în baza criteriului interesului local sau naţional, după caz;
c) în funcţie de importanţă şi regimul juridic aplicabil, bunurile proprietate a unităţilor adminis trativ-teritoriale se delimitează în bunuri ale domeniului public local şi bunuri ale domeniului privat local;
d) dreptul deplin şi exclusiv de a decide în privinţa bunurilor proprietate a unităţilor administrativteritoriale aparţine autorităţilor publice locale deliberative şi nu poate fi limitat sau asumat de nici o altă autoritate publică de alt nivel sau de alte subiecte de drept;
În MM nu exista nici un specialist în domeniul solurilor şi natural că solul nu se regăseşte printre priorităţile de protecţie a mediului, chiar şi deşeurile le găsiţi acolo, dar de sol nici nu se pomeneşte aşa "apreciem" noi ceea ce avem. Nu demult am participat la un atelier privind impactul potenţial economic, social şi ecologic al Acordului zonei de liber schimb aprofundat şi cuprinzător ce urmează a fi negociat de Uniunea Europeană şi Republica Moldova.


Ne-a mirat faptul că acest acord n-a fost studiat chiar si de către cei care gestionează agricultura sau mediul. În privinţa mediului se acordă atenţie la poluarea aerului(!!!), dar la sol, apa – nu-i interesează pe nimeni, iar importurile vor fi cel puţin de 2 ori mai mari ca exporturile şi ni se spune că aceasta e foarte bine. Am discutat cu mai mulţi fermieri această problemă şi ei au fost miraţi de aceasta mi-au spus că nouă ni se spune că dacă vom avea acest acord vom avea piaţă de desfacere în UE, dar dacă e aşa o pierdem şi pe cea locală, deoarece nu vom putea concura. Înţeleg că avem negociatori slabi, avem demnitari de stat care nu cunosc problemele respective, dar prin deciziile luate, situaţia se îmbunătăţeşte pe termen scurt, pe termen mediu sau îndelungat va fi un dezastru, în special pentru resursele pe care încă le avem.


E timpul să terminăm cu populismul, să spunem lucrurilor pe nume, să întreprindem măsuri urgente de salvare a solurilor unica bogăţie naturală cu care încă ne putem mândri.


Valentin CIUBOTARU NGO BIOS

Avem 38 vizitatori și nici un membru online

Eco Expert

Visitatori